Starbucks Double Chocolaty Chip Frappuccino

sâmbătă, 16 februarie 2013

Copacii in viata omului si a poprului roman

 Strămoşii ne vorbesc prin arbori
 Din timpuri stravechi, poporul roman s-a identificat cu elementele naturii, care au devenit o adevarata metafora a filosofiei de viata romanesti. M.Eliade spunea ca : “Arborele este încărcat cu forţe sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recapătă frunzele, şi deci se regenerează :el moare şi renaşte de nenumărate ori.” Simbol al vieţii în continuă evoluţie ,arborele devine un simbol al cunoaşterii, o scară spre Paradis, spre divinitate. Metafora lume – arbore apare reprezentată în multe tradiţii şi reuneşte simbolismul crucii, al axei universale sau pe cel al cunoaşterii. În mitologia românească copacul devine simbol al forţei , vitejiei, statorniciei, fericirii , prosperării şi longevităţii. Exista vechi semnificaţii simbolice ale spaţiului circular de la poalele copacului consacrat:  Divan de judecată pentru bătrânii comunităţii  Loc de horă pentru tineri  Loc de odihnă şi adăpost pentru călătorii străini  Spital unde erau expuşi bolnavii incurabili  Loc de jurămînt de legare şi dezlegare a frăţiilor,de iniţiere feciorească , de investire unui conducător,loc de sacrificii, loc de spovedanie.  Scară cerească spre toartele cerului  Loc de înmormântere  Arborii sunt consideraţi sfătuitori, călăuze care orientează sufletele spre lumea cealaltă. Bradul este unul dintre cei mai semnificativi copaci pentru poporul nostru;el este simbolul permanenţei, al perenităţii şi al vitalităţii.Bradul este aproape nelipsit la momentele cele mai importante ale vieţii:se plantează la naştere, se împodobeşte de Crăciun şi la nuntă, • Mărul este apreciat din cele mai vechi timpuri , ca fiind un adevărat medicament şi elixir al tinereţii. • Nucul este în mitologia românească un copac ale cărui fructe sunt utilizate în magia erotică , fiind adesea invocat în farmecele de dragoste . • Salcia plângătoare sau pletoasă comportă în mitologia românească o semnificaţie profund creştină, asociată cultului Maicii Domnului. Poporul roman a sesizat o legătură mai profundă dintre destinul sau şi salcie atunci când se spune :”Ca salcia ne-am indoit sub furtuni, dar nu ne-am rupt • Salcâmul, cu lemnul său dur ce aproape că nu putrezeşte şi cu florile albe cu gust dulce de lapte , e un străvechi simbol al imortalităţii, al esenţei spiritual nepieritoare, al speranţei şi victoriei binelui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu